‌

Arhitectura băilor turcești | În interiorul hammamurilor istorice din epoca otomană din Istanbul

Băi turcești | Capodopere arhitecturale ale epocii otomane

Înrădăcinate în tradițiile romane și bizantine, băile turcești au evoluat de-a lungul secolelor pentru a îmbina caracterul practic cu expresia artistică. Hammamurile otomane din Istanbul sunt capodopere ale acestui patrimoniu arhitectural, demonstrând grandoare, strălucire arhitecturală și design rafinat. Astăzi, aceste repere istorice continuă să atragă vizitatori cu frumusețea lor atemporală și semnificația lor culturală.

Arhitectura și designul băii turcești | O scurtă prezentare generală

Architecture & Design of Turkish Baths
  • Cunoscut și ca: Băi turcești, hammamuri
  • Funcție: Băi publice
  • Fondată: Mijlocul secolului al XV-lea
  • Locație: Istanbul, Turcia (adoptat și în Europa de Sud-Est, Africa de Nord, Asia de Vest, Asia Centrală și Asia de Sud)
  • Stil arhitectural: Otoman și islamic
  • Arhitecți principali: Mimar Sinan, Mimar Hayruddin, Sulayman Aga

Schema hamamului turcesc

Băile turcești tipice din epoca otomană prezintă un aranjament secvențial de camere, fiecare având o funcție distinctă, toate fiind conectate prin curgerea apei. Hammamurile sunt de obicei împărțite în secțiuni separate pentru bărbați și femei sau au ore separate pentru genuri diferite, fiecare secțiune având o configurație identică.

Entrance hall
Warm room (sıcaklık)
Hot room (hararet)
Cool room (soğukluk)
1/4

Hol de intrare

Holul de intrare al unei băi turcești este un spațiu primitor și în același timp funcțional, constând de obicei dintr-o zonă de recepție, camere de schimb și un bufet de băuturi răcoritoare. Acesta are adesea o zonă de relaxare unde puteți socializa cu alți oaspeți.

Cameră caldă (sıcaklık)

Camera caldă vă aclimatizează la căldură și este locul unde încep ritualurile hamamului, cu o baie și un scrub. Are interioare din marmură și chiuvete pentru spălat.

Cameră fierbinte (hararet)

Camera fierbinte este principala cameră de aburi a băii turcești și are, de obicei, un tavan bombat. Pe platforma centrală mare de marmură te întinzi pentru ca un îngrijitor de baie să te curețe și să-ți facă un masaj.

Cameră rece (soğukluk)

După terminarea ritualurilor de îmbăiere, vă puteți relaxa și destinde în camera răcoroasă, puteți savura băuturi răcoritoare și puteți socializa cu alți vizitatori. În multe băi turcești, acest spațiu este unit cu holul de intrare sau atașat acestuia.

Caracteristici ale unei băi turcești

Plafon cu cupolă

Plafoanele cu cupolă ajută la reglarea temperaturii în interiorul hamamului, încurajează circulația căldurii și mențin umiditatea. Acestea sunt de obicei presărate cu perforații mici, rotunde sau în formă de stea, care lasă să intre lumina naturală și acționează ca o ieșire pentru excesul de abur.

Platformă de marmură înălțată

Platforma de marmură ridicată, cunoscută sub numele de "gobek tasi", este elementul central al camerei principale a băii turcești (camera fierbinte). Băieții se întind pe platformă pentru a fi spălați și masați de către îngrijitori.

Bazine și canale de apă

Ziduri de marmură sunt amplasate strategic de-a lungul pereților camerei de baie pentru spălare și frecare. Din punct de vedere istoric, fântânile sau canalele complicate încorporate în pereții pentru camera hamamului asigurau un flux eficient de apă.

Încălzire prin pardoseală

O inovație remarcabilă în băile otomane istorice a fost sistemul de încălzire prin pardoseală cunoscut sub numele de "hypocaust". Aerul cald de la un cuptor circula pe sub podele, asigurând o alimentare constantă cu căldură a camerei cu aburi și a camerelor de baie.

Stilul arhitectural al băilor turcești

Băile turcești din Istanbul sunt printre cele mai caracteristice monumente ale arhitecturii otomane. Cu toate acestea, designul lor reflectă și un amestec bogat de influențe culturale, inclusiv tradiții arhitecturale islamice, bizantine și din Asia Centrală.

Exterior of Turkish Baths
  • Design otoman: Băile turcești prezintă grandoarea arhitecturii din epoca otomană cu cupole centrale mari, tavane înalte și amenajări ample, combinând estetica cu funcționalitatea.
  • Estetica islamică: Influența islamică este evidentă în accentul pus pe simetrie pentru proporții armonioase și utilizarea modelelor geometrice și a motivelor florale în decor.
  • Moștenire bizantină: Hammamurile otomane au moștenit și au adoptat aspectul bizantin al unei zone centrale de îmbăiere înconjurată de camere mai mici. Utilizarea arcurilor și a tavanelor boltite pentru susținerea structurii este, de asemenea, o caracteristică a arhitecturii bizantine. În plus, mozaicurile erau adesea folosite pentru a înfrumuseța interioarele băilor.
  • Influența Asiei Centrale: Arhitecții hammamurilor au încorporat elemente din băile din Asia Centrală, cum ar fi platforma de marmură ridicată, care a devenit elementul central al băilor turcești.
  • Influență barocă: Băile turcești construite de la sfârșitul secolului al XVII-lea până la mijlocul secolului al XVIII-lea au început să încorporeze elemente ornamentale din stilul baroc european. Hammamul Cagaloglu, construit în 1741, este un prim exemplu.

Faceți cunoștință cu arhitecții | Creierele din spatele arhitecturii băilor turcești

  • Mimar Sinan: Un arhitect și inginer civil otoman vizionar, Mimar Sinan a revoluționat arhitectura prin utilizarea inovatoare a luminii și a spațiului. Servind sub trei sultani - Soliman Magnificul, Selim al II-lea și Murad al III-lea - a proiectat unele dintre cele mai emblematice structuri ale imperiului, inclusiv Moscheea Süleymaniye din Istanbul și Moscheea Selimiye din Edirne. Expertiza sa s-a extins la băile turcești, capodopere precum Hurrem Sultan Hammam și Çemberlitaș Hammam demonstrând Strălucirea sa arhitecturală.
  • Mimar Hayruddin: Mimar Hayruddin a fost un arhitect renumit al epocii otomane de la mijlocul secolului al XVI-lea și, întâmplător, un elev al lui Mimar Sinan. Acest lucru înseamnă că a participat la proiectarea și construcția Moscheii Suleymaniye. De asemenea, a construit hamamul Sehzade și a lucrat la altele împreună cu mentorul său. El este considerat unul dintre pionierii stilului arhitectural clasic otoman.
  • Suleyman Aga: Ca arhitect al curții sultanului Mahmud I (r. 1730-1754), Suleyman Aga și-a lăsat amprenta asupra arhitecturii otomane prin proiectarea Cağaloğlu Hammam, una dintre cele mai renumite băi turcești din Istanbul, finalizată în 1741. Opera sa se distinge prin fuziunea rafinată a esteticii tradiționale otomane cu influențele baroce, reflectând evoluția artistică a epocii.

Structura băilor turcești

Băile turcești au fost construite de obicei folosind o combinație de materiale robuste, de înaltă calitate și elemente structurale pentru a le asigura stabilitatea.

Structure of Turkish Baths
  • Piatra, marmura și cărămida au fost folosite pentru rezistența, durabilitatea și capacitatea lor de a reține căldura, care erau esențiale pentru funcționalitatea hammamurilor. În timp ce marmura a fost folosită pentru decorarea interioarelor, piatra a fost folosită pentru podele.
  • Hamamurile aveau de obicei o formă octogonală sau pătrată. Structura a fost proiectată cu pereți portanți și tavane boltite, creând un cadru robust care a susținut cupolele mari de deasupra.
  • Alte materiale folosite au fost lemnul și tencuiala în construcția domului, precum și plăcile ceramice pentru decorațiuni.

Băile turcești iconice din Istanbul

Cagaloglu Hammam
Hurrem Sultan Hammam
Gedikpasa Hammam
Taksim Hammam & Spa
Acemoglu Hammam

Întrebări frecvente despre arhitectura băilor turcești

Arhitectura din epoca otomană a îmbinat perfect funcția și frumusețea în băile turcești, folosind tavane în formă de cupolă, lucarne și marmură care reține căldura pentru a spori atât caracterul practic, cât și luxul.

Citiți mai mult

Planificați-vă vizita la baia turcească

Planificați-vă vizita la baia turcească

Istoria hammamurilor turcești

Istoria hammamurilor turcești

Băi turcești interioare

Băi turcești interioare